O ştire mi-a atras atenţia. Nu mare a fost mirarea când am primit un link din libertatea cu nunta românilor.
Judecând după ochii vineţi ai miresei, această nuntă nu ar fi trebuit să mai aibă loc. Cu toate acestea, domniţa nu a avut curaj să îl mai refuze încă o dată pe mire, aşa că i-a spus “da” şi în faţa Domnului, într-o biserică dintr-o aşezare de la malul mării.
Martori la eveniment le-au fost naşii şi câţiva copii de pe uliţă. Unul dintre nuntaşi s-a şi înnoit cu papuci şi a venit pregătit cu o sticlă de bere de colecţie, cu care să poată sărbători dragostea celor doi miri.
Departe de alter ego-ul care tot timpul mi-era alături în clipele singurătăţii sinistre. Acum întunericul mă cuprinde şi mă împinge spre prăpastia abisului absolut. Având un aer înfiorător, singurătatea apare o data cu monotonia, atunci când te simţi singur şi nu poţi să înţelegi de ce...
De cîte ori mă uit la acest filmuleţ mă amuz teribil, devine mai amuzant cu cât îl vezi mai mult. Un film în câteva episoade, destinat pisiciilor. În sepecial ipostazelor în care pot fi găsite. Asemănarea pisicilor în comportament cu oamenii este din ce în ce mai mare. După un factor demografic pisicesc, oamenii seamănă în proporţie de 89% cu animalele din casă. Îmaginaţi-vă o casă cu un bişon maltez, o pisică balineză, un peruş pistruiat, o salamandră dungată, o broască ţestoasă de pământ, un acvariu plin cu diverse specii de pesti coloraţi şi un iepuraş pufos! Cum vedeţi asemănarea?
