Singurătate

  Departe de alter ego-ul care tot timpul mi-era alături în clipele singurătăţii sinistre. Acum întunericul mă cuprinde şi mă împinge spre prăpastia abisului absolut. Având un aer înfiorător, singurătatea apare o data cu monotonia, atunci când te simţi singur şi nu poţi să înţelegi de ce...
  Ai vrea să faci ceva dar nu ai cu cine, singurătatea îţi intra pe sub piele şi are de gând să rămână acolo pentru foarte mult timp...poate chiar pentru toată viaţa. Exista un singur mod de a scăpa de singuratate...şi acele este de a gasi pe cineva cu care sa NU te simţi singur... acel cineva care să te facă să simţi fluturaşi în piept când recită versurile lui Bacovia, acel cineva care te poate plimba prin cimitir sau prin spitale ca şi cum ar fi cel mai delux-tur sau parc de distracţii... iar tu, să nici nu-ţi dai seama de ce te înconjoară...

  O dată cu singurătatea, vine şi monotonia. Aceleaşi sechele care-ţi taie cheful de "orice" te face total indiferent de lume. Îţi taie orice pofte...te izolează ... poate chiar te înebuneşte. Cu toate astea trebuie să fi un om puternic din punct de vedere psihic pentru a putea supravieţui jocurilor vieţii. 

   Aşa cum spunea un bun prieten ,, No pain, No game ! " cu alte cuvinte în traducere populara... Nu exista joc, fără durere! Sau nu te joci fără să te doară!

  În încheiere sper că locurile macabre gen ( cimirir, spital, şi eventuala morgă) să nu vă fi creat vre-un fior rece pe şira spinării....altfel e posibil să vă tragă curentul "pe la spate"...şi cine şi-ar dori chestia asta? :P 

 Concluzionând toată treaba asta cu singurătatea, prietenii te ajutăa la greu exact ca şi în reclame...,,SPRITE ...  în sălbăticie..."dacă ai probleme nu ne suna...te sunăm noi pe tine...să-ţi cântăm:  "BING BANG" sunt singurel...

 Final: Nu doresc pacea mondială ci doar sa trăiec într-o lume unde să nu fi urât şi discriminat pentru culoarea pielii sau pentru accentul ciudat pe care-l ai.