Tradiţii de Crăciun (OLD vs NEW)

Cam peste tot in lume, practica obisnuita in Ajunul Anului Nou, dar şi îin noaptea de Anul Nou este să se petreacă şi, la miezul nopţii, să se bea şampanie. În multe culturi şi în oraşe ca Berlin, New York, Sydney, Londra, Paris, Rio de Janeiro, Toronto, Praga si Tokyo, artificiile şi zgomotele produse cu ajutorul diverselor obiecte fac parte integrantă din spiritul acestei sărbători. Ajunul Anului Nou este declarat zi nelucratoare în multe tări, printre care Australia, Argentina, Brazilia, Grecia, Noua Zeelanda, Filipine si Venezuela. Bebelusilor născuţi pe data de 1 ianuarie li se oferă „premii“, constând în lapte praf, pături, scutece sau suzete. 

La români, obiceiurile sunt, fără îndoială, manifestări pitoreşti folclorice, mari spectacole. Ele cuprind semnificaţii profunde asupra omului si relaţiilor lui cu natura, cu lumea înconjurătoare. Crăciunul deschide ciclul celor 12 zile ale sărbătorilor Anului Nou. Obiceiul de a colinda înseamnă, de fapt, a merge din casă în casă cu diferite urări. El se manifestă pregnant în ciclul Anului Nou. În satele hunedorene din zona Orăştiei, vestea Naşterii Domnului în ieslea sfîntă este purtată pe ulite de ceată de căluşari colindători în zarva de zurgălăi, tropote si strigături. Sunt feciori în costume naţionale cu cămasă cusută cu negru, în motive sobre, pline de rafinament, şi poale încreţite, cu cioareci de lână albă, strânşi pe picior, cojoc alb, zurgălăi, prinşi sub genunchi de o bandă cu ciucuri tricolori, lungi până la glezne, iar pe cap poartă o căciulă neagra de miel împodobită cu pană de fazan sau de păun. În dimineaţa Anului Nou, copiii obişnuiesc să meargă cu Sorcova şi cu Semănatul. Obiceiul Sorcovei este mai cunoscut în Muntenia, dar îl regăsim răspândit şi în restul ţării. El este practicat de copii de la 3-4 ani până la 12-13 ani. Există zone ale ţării unde cu Sorcova merg numai băieţii, iar în altele numai fetele. Adesea copiii merg câte doi, alteori merge doar unul singur, colindându-se doar membrilor familiei sau unui grup de vecini. Urarea cu plugul sau cu buhaiul, Pluguşorul cum i se spune în popor, este un străvechi obicei agrar prin excelentă, care se practică şi azi mai cu seama în Moldova. În ajunul Anului Nou, în multe locuri, chiar în ziua de Anul Nou, ceata de urători formată din doi până la douăzeci de flacăi sau bărbaţi însuraţi de curand,pleacă din casă în casă să ureze cu Plugusorul sau să “hăiască”, cum se spune în Moldova. Cu Plugusorul urează astăzi şi copiii. În alte ţări...

Marea Britanie

Englezii serbeaza Anul Nou asteptand ca Big Ben-ul sau un alt orologiu sa vesteasca miezul noptii pentru a se bucura de petrecere. De obicei, toti cei adunati in strada numara, descrescator, ultimele zece secunde care au mai ramas pana la ora 24.00.

Australia
In cea mai lunga noapte a anului, orasul australian Sydney aduna cel mai mare numar de oameni, dupa Rio de Janeiro, care atrage peste doua milioane de persoane pe plaja din Copacabana. Urmeaza New York-ul si Londra care aduna intre 800.000 si un milion de petrecareti. In acest oras important al Australiei, focurile de artificii sunt lansate, in mod oficial, de pe podul Sydney Harbour. Acest moment spectaculos poate fi vazut pe o raza de 16 km si strange la un loc peste 300.000 de turisti in fiecare an.
Japonia
In Oshogatsu, Japonia, Anul Nou este cea mai importanta sarbatoare, fiind simbolul renasterii. La miezul noptii de 31 decembrie, templele budhiste trag clopotele de 108 ori, in incercarea de a expulza cele 108 feluri de slabiciune umana. Momentul sosirii noului an este un prilej de bucurie pentru toata lumea si nimeni nu are voie sa munceasca in aceasta zi. Copiii primesc „otoshidama“, mici daruri cu bani inauntru.
Spania
La cumpana dintre ani, traditia spaniolilor este de a manca douasprezece boabe de strugure. Obiceiul este menit sa asigure fericirea in urmatoarele 12 luni din anul care incepe. Dupa cina luata impreuna cu familia, tinerii se indreapta spre berarii sau discoteci si abia spre dimineata se mai intorc la casele lor, unde iau micul-dejun traditional, alcatuit din ciocolata calda si produse de patiserie.
Franta
Francezii mai numesc ajunul Anului Nou si Sfantul Silvestru, zi in care se servesc multe feluri speciale de mancare si bautura, dintre care pateul de ficat de gasca si sampania sunt nelipsite. Sarbatoarea poate fi marcata fie printr-o cina intima alaturi de familie si prieteni, fie printr-o serata dansanta. Perioada vacantelor ia sfarsit pe data de 6 ianuarie, atunci cand locuitorii acestei tari se infrupta dintr-o prajitura traditionala, a carei reteta variaza in functie de zona.
Grecia
Anul Nou coincide, in aceasta tara, cu Festivalul Sfantului Basil, unul dintre fondatorii bisericii ortodoxe din Grecia. Una dintre mancarurile traditionale care se serveste este Vassilopitta sau prajitura Sfantului Basil. O moneda de argint sau de aur este introdusa in momentul in care se coace prajitura, iar cine o gaseste in bucata sa va avea noroc in anul urmator.
Brazilia
Brazilienii pun mare pret pe sarbatoarea Anului Nou, ei dezvoltand o adevarata traditie in acest sens. In majoritatea oraselor din Brazilia, chiar si in cele micute, la miezul noptii de 31 decembrie au loc nenumarate focuri de artificii care se prelungesc mult dupa ora 00.00 si spectacole muzicale. Sao Paolo este renumit pentru „Maratonul Sfantului Silvestru“, care are loc, in acest moment al anului, in perimetrul situat intre bulevardul Paulista si centrul orasului. La maraton iau parte atleti din toata lumea, inclusiv staruri olimpice, ca de exemplu kenyanul Paul Tergat, cel care a castigat de cinci ori aceasta intrecere.
Ecuador
In timpul celebrarii „Anului Vechi“, ecuadorienii ard figurine realizate din lemn sau ziare, obiecte care simbolizeaza distrugerea vechiului si a evenimentelor neplacute care au avut loc in anul care tocmai s-a incheiat. Deseori, figurinele reprezinta si oameni politici detestati.
Olanda
Populatia acestei tari este obisnuita sa aprinda brazii de Craciun pe strazi. Focul are scopul de a indeparta vechiul si a ura bun venit noului.
Panama
Sarbatoarea Anului Nou in Panama te face sa-ti astupi urechile. La miezul noptii, toti panamanezii fac un zgomot urias. Locuitorii se intrec in strigate, iar fiecare bate unde si in ce nimereste. Ajutorul principal al zgomotului sunt claxoanele automobilelor. A doua zi, nebunia continua, iar trecatorii sunt udati, caci din balcoane se stropeste cu apa.
Birmania
In Birmania, exista o traditie similara cu cea din Panama. Deoarece Anul Nou se sarbatoreste in cea mai calda zi a anului, atunci oamenii arunca cu apa din abundenta, iar cei care sunt udati nu au voie sa se supere. Acest obicei este simbolul fertilitatii.
China
China are o poveste mult mai lunga, care se intinde pe mii de ani, dar pe care vom incerca sa o sintetizam. Aici, aceasta sarbatoare dateaza de circa patru mii de ani! Numai ca la început nu se numea „Sarbatoarea primaverii“ si nici nu avea o zi fixa. În secolul al X-lea î.e.n. chinezii au numit Anul Nou „Sarbatoarea Primaverii“. Pe vremea aceea, cuvântul „an“ (Nian în chineza) avea un sens anume: recolte bogate la toate culturile.
Dupa traditia populara din China, Sarbatoarea Primaverii curpinde, în sens larg, o perioada lunga, începând din ziua de 23, si chiar 8 a ultimei luni din calendarul traditional chinezesc, si terminându-se la data de 15 a primei luni, cu Festivalul Lampioanelor. În aceasta perioada, ultima noapte a anului si întâia zi a primei luni din noul an sunt cele mai bogate în manifestari folclorice si socotite drept puncte culminante ale sarbatorii.

Ajunul Anului Nou chinezesc este petrecut în multe si diferite feluri, diferentiindu-se de la o localitate la alta. Nelipsita este, atât în nordul, cât si în sudul tarii, cina luata împreuna de întreaga familie. Atunci, se servesc de regula zeci de feluri de preparate dintre care, mai ales în sudul tarii, pestele si brânza de soia nu pot lipsi, deoarece pronuntia cuvintelor „brânza“ si „peste“ este identica în limba chineza cu „bunastare“ si „belsug“. În nordul Chinei, la cina amintita nu lipsesc coltunasii. În unele regiuni, tinerii si adolescentii încep sa aseze si sa aprinda petarde. Obiceiul este legat de o legenda potrivit careia în antichitate exista un demon numit „Anul“, care vietuia în padure. În Ajunul Anului Nou, demonul intra în sat facând rau oamenilor. Într-un an, demonul a trecut poarta casei unui om sarac. Acesta, neavând de nici unele si nici mâncare, a pus niste trestii de bambus în soba, ca sa aiba macar foc. Bucatile de bambus cuprinse de flacari au explodat cu zgomot mare si l-au bagat pe demon în sperieti, punându-l pe fuga. Vestea s-a raspândit si toti satenii au început sa puna pe foc bambusi în ajunul noului an, cu speranta ca si ei vor izgoni demonii. Ulterior, dupa ce au inventat praful de pusca, chinezii au renuntat sa puna bambusul pe foc si au fabricat pocnitori.

În aceeasi perioada, se practica în China si obiceiul de a împodobi camerele cu imagini de Anul Nou, deosebit de viu colorate. Aceste tablouri sunt caracterizate prin trasaturi fine, compozitii putin exagerate, o policromie impresionanta si un specific pronuntat folcloric. Astfel de tablouri au ca tematica recolta bogata, aspecte ale muncii agricole, peisaje naturale, flori si pasari etc.

Printre cele mai vesele manifestari ale Sarbatorii Primaverii din China se numara si traditionalul Yuan Xiao, adica Festivalul Lampioanelor, care se desfasoara la doua saptamâni dupa Anul Nou chinezesc. Trei zile si trei nopti, principalele strazi ale localitatilor din tara trepideaza sub suvoiul neîntrerupt al carelor si corabiilor alegorice, fastuos împodobite, purtând personaje cunoscute, din folclorul local. Aceste care si corabii sunt înconjurate de muzicanti si formatii artistice, dar si de dansatori pe catalige. Se pot vedea multe masti si costume pitoresti. Copii învesmântati în matase rosie si galbena, simbol al bucuriei, izbesc necontenit micile lor talere de arama. Cortegiile sunt însotite zeci de mii de locuitori care poarta lampioane colorate, de toate formele si marimile. În pietele din orase sau la hotarele satelor, dragoni imensi si lei caraghiosi, ascunzând sub „pielea“ lor 10-12 oameni, executa dansuri acrobatice ametitoare, încurajati fiind de spectatori entuziasti.